in

Eminescu, manipulat grosolan în așa-zisul interviu realizat de Viorel Boldiș: «Pretext pentru idei rasiste și reacționare»

Viorel Boldiș a publicat în „Gazeta Românească” un așa zis interviu  cu Mihai Eminescu. Boldiș și Eminescu, ca să vezi minune, vorbesc între ei ca doi amici.  Despre capitalism. Și  critică această orânduială crudă și nedreaptă ce lumea o împarte în mizeri și bogați. Deplâng apoi ticăloșia clasei politice românești, demagogia, Uniunea Europeană, Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional, fac declarații naționaliste și antisemite… Așa zisul interviu mi-a părut deocheat din toate punctele de vedere.

          În primul rând, autorul se folosește de citatele din Eminescu pentru a-și sprijini propriile idei, rasiste și reacționare. În al doilea rând, procedează necinstit atunci când îl face pe Eminescu coautor, de mână cu el, Boldiș, al unor idei aberante, cum ar fi aceea că libertatea economică și Uniunea Europeană o să ne ducă la pierzare. În al treilea rând, e absurd să pui semnul egalității între capitalismul sălbatic de la sfârșitul secolului XIX  pe care îl cunoscuse Eminescu și capitalismul actual din Uniunea Europeană, în care avem stat social și în care bunăstarea păturilor largi ale populației a crescut enorm. E inutil în acest caz să aduci citate din Eminescu despre sărăcia lucie a țăranilor. Iar dacă în România încă mai există multă sărăcie, faptul se datorează desigur nu capitalismului ăsta nesimpatic, ci socialismului de sorginte sovietică și proastei guvernări. Și, în al patrulea rând, m-a uimit faptul că Boldiș, ancorat în vesela, însorita, gentila, frumoasa Italie deja de multișori ani, a trecut prin ea ca gâsca prin apă, nu s-a lăsat adică „stricat” de ideile politicește corecte care plutesc în aer.

           Se știe foarte bine că ideile politice ale lui Eminescu au fost reacționare. Marele poet, romantic și paseist, a susținut clasa boierească, clasa părinților săi, de altfel. Și a urât din tot sufletul ariviștii, parveniții, noua burghezie a orașelor (lumea lui Caragiale!) și pe reprezentanții ei politici, liberalii, mulți dintre care de fapt tot boieri erau. Eminescu a mai fost antisemit, și xenofob în genere. Pentru aceste păcate, însă, îi putem găsi niște scuze. Pe vremea lui monștrii xenofobiei și antisemitismului încă nu ieșiseră din ou, încă nu avuseseră loc marile pogromuri, nu se știa de genocidul armenilor, de Hitler și Antonescu. Dar nu are scuze în acest sens Viorel Boldiș.

Interviul lui Boldiș demarează cu afirmația că sistemul capitalist a învins, însă este putred și meschin. Totul se învârte în jurul banilor. Lumea occidentală pare că trăiește un continuu progres, însă sufletește regresul ei este din ce în ce mai evident. Așa să fie? Și de ce, mă rog? Atunci când Occidentul produce în cantități infinite  literatură, filme, spectacole, atunci când viața socială clocotește pe arenele sportive și în sălile de concerte, atunci când turismul înflorește, atunci când restaurantele sunt pline… – cum poți tu să afirmi că Occidentul regresează sufletește?! Italia în care locuiește îi oferă lui Boldiș o multitudine de exemple de sufletism, de spiritualitate. E vorba de operele de caritate ale bisericilor, de coletele publice în favoarea sinistraților, de organizații ca Emergency a lui Gino Strada, de minunatele emisiuni televizate ale lui Alberto Angela etc. etc. Și e vorba mai ales de bunătatea oamenilor.

Ei bine, ceea ce este revoltător nu e ideea în sine a lui Boldiș, ci faptul că Eminescu este chemat în cauză și silit să fie de acord cu aberațiile acestuia. Se creează deci o imagine falsă a poetului, care era copil al timpului său și nu cetățean al Uniunii Europene. Iată cum devine Eminescu, în cuvintele lui Boldiș, un opozant al sistemului socio-economic din UE: ”Politicienii noștri și așa zișii progresiști susțin însă exact contrariul, iar Uniunea Europeană, ai cărei membri suntem de o vreme încoace, se vrea garantul acestei lumi despre care tu susții că o să ne ducă la pierzare. Cu alte cuvinte, Eminescu susține că societatea liberă modernă o să ne ducă la pierzare. Ce ar fi, mă gândesc, să vadă Eminescu cum trăiește azi țăranul francez ori muncitorul german, ori cel puțin un handicapat italian dotat de subsidii și asistență de stat? Ce ar fi să-i vadă Eminescu pe românii în BMW-uri care merg prin Roma ascultând manele cu volumul dat la maxim? Ar mai zice ceva contra capitalismului care a creat o enormă bunăstare socială? Nu ar zice, dar Boldiș îl face să zică. „Mihai, îl tutuiește Boldiș pe Eminescu atrăgându-l în următoarea cursă, noi am aspirat întotdeauna să fim ca aceste mari națiuni apusene. Întotdeuna ne-am dorit să avem belșugul și prosperitatea lor. Nu e ușor de înțeles de ce reformele propuse de aceste mari puteri pot fi dăunătoare statului și națiunii române.” Într-adevăr, nu e ușor de înțeles de ce Boldiș îl face să răspundă pe Eminescu că da, reformele propuse României de UE sunt dăunătoare. Să răspundă Boldiș, cu argumentele zilei de azi, dacă le are!

Și cu cât te cufunzi mai tare în lectura lui Boldiș, afirmațiile sale sunt tot mai prăpăstioase.

Iată un atac la adresa televiziunii: „Unealta asta numită televiziune propune zi de zi întregului popor o demagogie goală de esență și principii, dar plină de înșelătorie. Iar poporul, sărac cu duhul și nu numai, crede tot ce i se spune.” Îmi vine să râd. Măi băiete măi, dar cum ai fi putut tu să vezi „Dallas” fără televiziune? De unde ai fi știut tu de Chuck Norris și Jackie Chan? Cum ai afla tu timpul probabil dimineața? Cum ți-ai da seama cât de folositor este preparatul Kukident? Și unde mai vezi tu atâtea femei frumoase ca la televizor? Nu e și nici nu poate fi zăbavă mai dulce decât televizorul!

Iată un atac  asupra cetățenilor români de origine etnică neromânească: „Se vorbește tot mai mult despre o ingerință a unor forțe străine în treburile statului român. Ba unii chiar spun sus și tare că tot mai multe funcții importante în stat sunt ocupate ori de români neromâni, ori de tâmpiți fără nicio aptitudine intelectuală, singurele lor aptitudini fiind de ordin politic. Pe vremuri îi aveam pe fanarioți și credeam că acele vremuri au apus.” Și pe cine îi aveți în vedere, domnu Boldiș? Pe președintele țării? Pe parlamentarii unguri? Pe Raed Arafat? Ori cunoașteți și alți grecotei cu nas subțire și bulgăroi cu ceafa groasă, buni de alungat din țară?

Nu era posibil să rămână uitați și evreii. „Mihai, unii te acuză că ești antisemit, că ai ceva cu evreii.” La care Mihai răspunde: Evreii au zis Congresului de la Berlin: „Sau țara să fie cum o vrem noi sau să nu fie”. Un apropiat viitor va zice: „Sau țara asta să fie în adevăr românească, sau nici nu merită să fie” …Într-adevăr, într-un apropiat viitor, Hitler și Antonescu aveau să facă din România o țară cu adevărat românească, tragic de românească, din păcate.

Nu mai vreau să continuu a pureca tot articolul lui Boldiș, e apăsător. Mă voi opri totuși o clipă asupra demagogiei, răul esențial care amenință vitalitatea poporului nostru. În Italia, văd, demagogia țâșnește abundent ca apa din Fontana Trevi. Cred că demagogia e inevitabilă în orice democrație. Dar pentru asta și există televiziunea cu mai multe canale, ca să se informeze cetățeanul din mai multe surse! Și apoi cetățeanul, chiar dacă e turmentat și nu știe cu cine să voteze, mai are și cap pe umeri. Nu există altă posibilitate de progres decât alegerea, cu cap, a unor conducători onești. Ai greșit o dată, pentru că erai cam turmentat? Încerci a doua oară, cu mintea trează. Nu demagogia este periculoasă, ci nepăsarea cetățeanului, resemnarea lui vinovată.

Și apropo de capitalism. Nu îmi place acest cuvânt. Nu reflectă esența Occidentului. Esența Occidentului este respectarea drepturilor omului, inclusiv dreptul de a avea și mișca capitaluri, libertatea, toleranța. Atât Italia, cât și celelalte țări ale lumii libere, au o mulțime de neajunsuri și nedreptăți. Ca și România, de altfel. În lumea aceasta nouă este o grămadă de lucru de făcut!

Victor Druță

vezi răspunsul lui Viorel Boldiș:

Polemici după interviul cu Eminescu, Viorel Boldiș: «Recunosc, sunt naționalist si reacționar»

Interviu în 2018 cu Mihai Eminescu: «Răul esenţial care ameninţă vitalitatea poporului nostru este demagogia»

Apărătorii creştinătăţii? Misiunea creştină a Rusiei e numai fum în ochi

NU MAI VREAU SĂ SCRIU…