Ileana M. Pop are 32 de ani şi de câteva săptămâni locuieşte la Bristol, în Marea Britanie. S-a născut în Germania, copilăria şi-a petrecut-o între Bucureşti şi Cagliari, stabilindu-se mai apoi în Sardinia până la terminarea facultăţii, poposind, mai apoi, în ultimii doi ani, la Madrid, ţara soţului ei. Spune că se simte o cetăţeană a Europei, dar "dacă cineva m-ar obliga să aleg, aş spune că mă simt sardă."
Trăind de mic copil într-un continuu contact cu limbile şi culturile diverse, Ileana nu putea decât să se îndrăgostească de ele şi să aleagă meseria traducătorului literar, căci în literatură cuvintele devin sintomele unei culturi.
Deşi a poposit prin atât de multe unghiuri ale Europei, Ileana nu are nici o îndoială asupra naţiunii căreia îi aparţine.
"M-am născut în Germania, am copilărit între Bucureşti şi Cagliari, am rămas în Sardinia până când am terminat facultatea iar apoi m-am mutat la Madrid, unde am trăit pana acum două săptămâni cu soţul meu, care este spaniol. Acum ne-am mutat în Anglia şi se deschide o nouă etapă pentru mine, care nu ştiu încă unde mă va conduce.
De ce naţionalitate mă simt? Mă simt întâi şi întâi o cetăţeană a Europei, dar dacă cineva m-ar obliga să aleg, aş spune că mă simt sardă.
Cagliari este oraşul în care mă simt acasă, mentalitatea sardă este aceea pe care mi-am însuşit-o; imaginile, culorile, mirosurile despre care vorbeam înainte au asupra mea aceleaşi efecte care le au asupra prietenilor sau colegilor mei de şcoală, de exemplu.
Italia a fost ţara în care m-am format ca om, ca cititor, ca traducător; limba italiană este limba în care am citit prima mea carte, în care m-am îndragostit pentru prima oară, în care am dat primul meu examen, în care am facut primul interviu pentru primul job, în care am învăţat şi în care gândesc când sunt singură acasă.
Restul, partea mea română, partea germană, partea spaniolă iar acum partea legată de Anglia sunt bogaţiile mele, ceea ce mă face să fiu şi altceva, să fiu probabil ceva mai mult, comorile datorită cărora pot intra în contact cu persoane diferite, din ţări diferite şi să intru în sintonie cu ele, să le inţeleg din prima, să văd cu ochii lor, să miros cu nasul lor…
Şi printre aceste rânduri se amestecă traducerea, căci pentru mine traducerea este ceea ce mă face să mă simt acasă: la mine acasă vorbesc cel puţin trei limbi pe zi."
Fidelitatea traducerii
Ileana nu este doar o traducătoare în sensul clasic al cuvântului: este o căutătoare de talente pe care le propune apoi pieţei italiene. Ce o convinge într-un text? "Încerc mereu să citesc un text cu ochii cititorului mediu şi nu numai cu ai mei. Adică încerc să înţeleg dacă acel text poate avea ceva care să atragă publicul şi nu numai o cititoare omnivoră şi îndrăgostită de literatură ca mine. Bineînţeles este important şi să-mi placă şi să cred în faptul că poate fi interesant pentru piaţă, altminteri ar fi probabil numai un hobby pentru mine şi nu şi o meserie".
Problemele în ceea ce priveşte traducerea literară sunt nenumărate, căutând nod în papură, şi lungimea unui cuvânt poate modifica ritmul unui paragraf, dar, ca să nu fim pedanţi, se pot întâlni şi chestiuni de corespondenţă a termenilor.
Cum se menţine fidelitatea în traducere? "Nu cred că există un singur răspuns la întrebarea aceasta pentru că deseori nu este vorba numai de o corespondenţă a termenilor, dar şi de percepţia scriitorului şi de interpretarea traducătorului: deseori o imagine, o culoare, un miros se ascund în spatele unui cuvânt şi nu toţi traducătorii experimentează lumea şi manifestările ei în acelaşi fel.
Unul dintre lucrurile cele mai importante pentru mine este să fac posibilul să înţeleg care este percepţia scriitorului şi s-o redau în italiană într-un fel care să-l facă pe cititor să se simtă acasa la el.
Dacă în limba română acel termen nu mă face să mă opresc pe el, este natural şi nu-mi atrage atenţia, atunci şi în italiană încerc să găsesc ceva care să nu întrerupă procesul citirii.
Uneori nu este uşor, mai ales când am de a face cu termeni preluaţi din gastronomie, din natură, din slangul (jargon) românesc, dar munca traducătorului este întâi şi întâi una a compromisurilor: chiar dacă este extrem de dureros pentru un traducător, există situaţii în care trebuie sacrificat ceva."
Invizibil în text
Ce trebuie făcut ca traducătorul să fie cât mai puţin prezent într-o operă? "Eu cred sincer că traducătorul, mai ales când lucrează pe un text care are o mare personalitate, trebuie să încerce să fie cât de invizibil posibil.
E logic că fiecare persoană are filtrele ei prin care interpretează realitatea, cuvinte pe care le iubeşte mai mult sau mai puţin şi pe care le foloseşte probabil inconştient, dar primul compromis pe care cred că ar trebui să-l facă este că nu va fi protagonistul textului.
Traducătorul trebuie să fie dispus să poarte masca altcuiva timp de două sute sau trei sute de pagini. Trebuie să-şi dea peste mână când simte că un lucru ar fi putut fi spus altcumva, trebuie să fie o persoană care nu are ambiţia de a deveni scriitor, sau, şi mai bine, o persoană care să reuşească să lege la gură scriitorul care trăieşte în el."
Ruxandra Drăgoescu
