Antonia T. a venit dintr-un sat din Bistrița în Italia când fiul a terminat liceul și fata i-a intrat la facultate. Avea 40 de ani și trăise mereu la sat, lucra pământul împreună cu soțul ei și după-amiază era femeie de serviciu la școala din sat. Era fată din flori și fusese crescută de o mătușă aprigă. După ce s-a măritat s-au văzut rar.
A construit casa împreună cu soțul ei, au crescut animale și și-au plantat toate cele trebuincioase. A venit Revoluția și soțul a rămas fără loc de muncă la ferma la care lucra. Copiii făceau naveta la liceu, cheltuielile creșteau și mulți din sat plecau în lume.
Georgeta, ”badante” în Piemonte: „Viaţa mea e aici, mi-e bine în Italia”
S-a întors acasă, dar nu a stat decât patru luni. Nu găsea nimic de muncă. A plecat din nou. Primul salariu l-a trimis întreg acasă fiindcă soțul ei i-a spus ca a găsit de muncă în Spania pentru șase luni. A plecat împreună cu fiul și au stat trei ani.
Antonia râde contagios când își amintește primele zile în Italia. «Nu înțelegeam nimic și la orice întrebare răspundeam: “si, certo!”. Râdeam și eram veselă pentru că așa îmi este felul și asta m-a ajutat foarte mult în lucrul cu bătrânii. Trebuie să ai răbdare și să le dai mereu dreptate, fiindcă nu are nici un sens să-i superi.
“Badante”, italiencele iau locurile de muncă ale străinelor
Ai venit aici să-l îngrijești, să îi ajuți în ultimii ani de viață. I-am îngrijit pe toți așa cum aș vrea să fiu eu îngrijită. N-am avut mamă, n-am simțit iubirea maternă, așa că am căutat în fiecare părintele care mi-a lipsit. »
Antonia povesteste cum a ajuns şi fiica ei în Italia: «Când a terminat fata facultatea, a căutat un an de muncă. Nu a găsit nimic, așa că a venit la mine și a lucrat la un hotel, la recepție. Nu era mulțumită fiindcă salariul nu-i creștea deloc și nu avea prospective de îmbunătățire. Împreună cu prietenul ei au plecat în Anglia de un an.
Lucrează într-un hotel important și ea a fost avansată. Face un curs de economie la fără frecvență, își plătește chiria, e mulțumită. Mi-a spus că nu-i lipsește din Italia decât marea. Eu vrea să mai stau până mă țin “balamalele” ca să pot primit pensie de aici. Lucrez și la un restaurant vara, la spălat vase. Soțul meu e din nou în Spania, iar băiatul s-a întors la Bistrița. El a decis să rămână acasă, s-a însurat și are un băiețel.
„Striscia la Notizia” denunţă: 700 de euro un loc de muncă pentru badante / VIDEO
Vara asta mă duc o lună să mă bucur de ceea ce am devenit: bunică. Soțul meu nu are de gând să se întoarcă din Spania. N-am înțeles foarte bine motivele sau poate nu vrea să le înțeleg. Asta este. Până la urmă noi ne-am crescut copiii și am plecat în străinătate când erau deja mari. Ce tristețe și ce suferință pe cele care își lasă acasă fiii și când se întorc… nu se mai cunosc.
Privesc cu optimism mereu, va fi bine. Italia mi-a oferit mult când aveam mai mare nevoie. Sunt respectată și apreciată.»
Crina Suceveanu