in

Luminiţa Ţăranu, viaţă de artist în Italia: “Integrarea depinde de noi”

Luminiţa Ţăranu este o artistă româncă stabilită în Italia de peste 20 de ani. Şi-a început cariera profesională în România, dar, de-a lungul anilor, s-a afirmat definitiv şi în Peninsulă. Recent, a fost invitată să expună în cadrul expoziţiei: “Premio Lìmen Arte 2012”, organizată la Palazzo E. Gagliardi din Vibo Valentia ( Calabria ). A participat cu lucrarea "Metafora gruppo centrale Y + particolare centrale + particolatre inferiore", realizată în tehnica picturii în serigrafie pe pânza, stampată cu mâna. E vorba de un exemplar unic, pentru care i-a fost acordată o menţiune specială, din partea unei comisii care a examinat operele prezentate de cei 128 de artişti invitaţi.  Expoziţia a fost inaugurată  pe 15 decembrie 2012 şi va rămâne deschisă până pe 27 ianuarie 2013.

Copilăria în România

Luminiţa Ţăranu s-a născut la Lugoj în 1960 şi a copilărit la Bechet, unde părinţii ei lucrau în învăţământ: “Tatăl meu era director la Liceul Teoretic, iar mama era învăţătoare. Lor le datorez o copilărie extraordinară, pentru care mă pot considera norocoasă. Cei 11 ani trăiţi în localitatea de lânga Dunăre au semnat legătura mea profundă cu natura: cerul înstelat, nisipul uscat şi cald, în care alergam desculţă cu copiii de prin vecini, plopii în care îmi plăcea să mă legăn în bătaia vântului, balta îngheţată din faţa gardului, pe care mă dădeam cu patinele iarna…”

Artista recunoaşte că, încă de mică, îşi petrecea timpul desenând, pasiune care i-a adus şi primul premiu: “Îmi plăcea să desenez şi să colorez, încă de la grădiniţă. La 7 ani am fost selectată pentru o tabără naţională de pictură. De fapt,  tata ţinea ca eu şi sora mea să facem conservatorul, de aceea de la 6 ani am studiat vioara. La 11 ani m-am pregătit de examen, la Liceul de muzică şi arte plastice din Craiova. Nu erau locuri, aşa am trecut cu brio la secţia de pictura”.

Ulterior, Luminiţa Ţăranu a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti, care se numea Institutul de Arte Plastice “N. Grigorescu”:  “Am avut profesori de excelenţă,  atât la liceu, cât şi la facultate. Am studiat cu Octav Grigorescu, unul dintre cei mai importanţi artişti români”.

Artă sub regim

Cum se simţea, ca tânăr artist care se forma sub un regim ca cel comunist? Simţea cenzura şi constrângerile impuse de clasa politică“Profesorii ne-au transmis o deschidere profesională la 360°. Nu am avut personal niciodată sentimentul constrângerii. Partea negativă era nu puteam avea experienţe internaţionale. Pentru a cunoaşte arta contemporana occidentală. frecventam bibliotecile institutelor de cultură: cel al Italiei, al Frantei, al Germaniei etc” .

Artista este convinsă că şcoala din România a format-o profesional , “dându-mi bazele pentru o optimă  maturare în cei 25 de ani, de când trăiesc şi lucrez în Italia”.

Premiul Uniunii Artiştilor Plastici

Primul rezultat ca artist a fost câştigarea Bursei Uniunii Artiştilor Plastici, în 1987, la secţia grafică, pentru litografiile şi gravurile pe tema metamorfozei, temă care a devenit firul conductor al întregii sale producţii artistice.

În 1987, Luminiţa Tăranu a ajuns în Italia: “Interesul meu era pur artistic. Am venit aici dearece doream din suflet să văd pe viu opere de Antonello da Messina, Raffaello, Michelangelo, Piranesi, Modigliani, să cunosc viaţa artistică.  Nu am emigrat în Italia. Voiajul a fost o consecinţă  a faptului ca în acel am câştigat Bursa Uniunii Artiştilor Plastici. Fapt care mi-a permis să-mi cumpăr biletul de avion, în urma invitaţiei făcută de prieteni de familie. În avion, eram singura persoana tânară care călătorea spre Roma”- îşi aminteşte artista.

Familie şi carieră în Italia

În Peninsulă, l-a cunoscut pe viitorul ei soţ, de profesie arhitect , “o persoana de mare calitate profesională şi umană”. Împreună au un fiu, Lorenzo, de care ambii sunt mândri: “Este soarele nostru, e un copil frumos, bun, educat, pluritalentat, care studiază muzica şi arhitectura”.

Între timp, Luminiţa Ţăranu a început să-şi croiască propriul parcurs artistic în ţara de adopţie: “Am creat aici opere pe care nu le-aş fi creat în România. Am învăţat multe, iar oportunitatea de a expune în spaţii extraordinare şi în expoziţii colective de calitate mi-a dat posibilitatea confruntării cu alţi artisti şi, deci, cu alte metode de cercetare artistică”.

“Primul impact cu profesionişti ai artei a fost pozitiv, şi asa s-a mentinut. Giorgio Di Genova, istoric şi critic de artă, autor al volumului “Storia dell’Arte Italiana del’900”, a fost primul critic de artă pe care l-am cunoscut. Este o prietenie şi un raport de stimă şi colaborare artistică ce durează de 25 de ani. În 1988, profesorul Di Genova a organizat expozitia “Trittico”, personală şi colectivă în acelaşi timp,  prin care eu am avut posibilitatea să prezint operele mele în manieră integrată”.

Cum era privită o artistă româncă în urmă cu 25 de ani, când erau puţini conaţionali în Italia? “Se cunoşteau puţine lucruri despre România. Poate şi din acest motiv nu exista discriminare, ca acum”.  Legăturile cu România, pe de altă parte, nu au fost niciodată întrerupte: “De fiecare dată când merg în ţară, constat schimbari mari, şi în bine.  Romania este în creştere, dar nu trebuie să ne pierdem tradiţiile, cultura…valorile noastre profunde”.

“Integrarea depinde de noi”

Roma este pentru Luminiţa Ţăranu, “oraşul cel mai primitor din lume, cu persoane educate. Sunt sigura că, de cele mai multe ori, integrarea depinde de noi. Eu nu m-am schimbat venind în Italia. Am continuat să fiu aşa cum m-au educat părinţii mei. Nu se poate trăi într-o ţară fără a iubi acea ţară şi locuitorii ei. Ar fi o suferinţă continuă”. Recunoaşte că nu a avut de-a face cu episoade de discriminare, pentru că “atunci când se lucrează la un nivel calitativ, discriminarea nu există”. 

Operele Luminiţei Ţăranu se găsesc în multe colecţii private şi în muzee: “Trăiesc din munca mea artistică în mod alternat. Nu produc opere din interes economic, ci realizez expoziţii personale şi am participări la expoziţii colective prin care dau importanţă ideii, mesajului şi cercetării plastice. Este un mod  necontinuativ din punct de vedere economic, dar satisfacţiile sunt mult mai mari”.

Columna Italia-România

Îm prezent, artista lucrează la un proiect – “Columna-Mutãtio” – în cadrul unei manifestarii culturale internaţionale intitulat “Columna” ITALIA – ROMÂNIA. “Proiectul va fi inaugurat în toamna 2013, la Muzeul Civilizaţiei Romane la Roma ( EUR) şi are ca obiect aniversarea legată de consturirea Columnei lui Traian”.

Miruna Cajvaneanu

 

Lină lumină din lumină lină

A fost la un pas de moarte! Andreea Marin, hărţuită de paparazzi