de Giuseppe Sergio Balsamà
„Mărțișorul” – în bogata tradiție românească – nu este doar un simbol, un mic obiect decorat cu inimioare, flori sau animale înfășurate într-o delicată panglică alb-roșie, ci mai ales o întâlnire semnificativă, o recurență care, la fiecare 1 martie, celebrează începutul unui nou anotimp: primăvara.
Este un obicei care leagă poporul român de cel bulgar, sârb, macedonean și grec și își are rădăcinile în cultura daco-tracică.
Această sărbătoare a primăverii este tot mai mult simțită și sărbătorită în școlile europene, până într-acolo încât acestea s-au alăturat proiectului „Limbă, cultură și civilizație românească”, coordonat de Institutul Limbii Române din București.
Expoziție internațională la Roma
În acest context larg a fost inaugurată o expoziție internațională unică și plină de culoare, intitulată „Mărțișor – Legenda primăverii„, organizată de Institutul Limbii Române din București, Academia Română din Roma și Ambasada României în Italia.
La acest eveniment au participat, printre altele, Ambasadele României în Spania, Belgia, Franța, Portugalia și Irlanda, precum și Ambasada Republicii Moldova în Italia, Ambasada Serbiei în Italia, Institutul de Cultură Bulgar din Roma, Școala Bulgară din Roma, Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București și Muzeul Etnografic din Belgrad.
Această a cincea ediție a expoziției ”Mărțișor”, găzduită, ca în fiecare an, de Academia Română din Roma, a adunat creațiile elevilor și profesorilor implicați în Cursul de Limbă, Cultură și Civilizație Românească (L.C.C.R.) din Italia, Spania, Belgia și Franța, alături de cele realizate de Ambasada Republicii Moldova în Italia și de Institutul Bulgar de Cultură din Roma, precum și amulete și cărți poștale de la șapte școli din România.
Expoziție la Accademia di Romania
„În fiecare an, Academia Română din Roma își deschide porțile pentru a sărbători ziua de 1 martie„, a declarat directorul de programe, profesor Oana Boșca Mălin.
„Această zi reprezintă începutul primăverii, o sărbătoare precreștină, păgână, o sărbătoare a naturii, una dintre multele sărbători ale culturilor populare pentru a celebra sfârșitul iernii, fertilitatea și redeșteptarea naturii.
Mărțișorul, care nu este doar o tradiție românească, ci și una balcanică, pare a fi o veche tradiție tracică, motiv pentru care se menține și în țări precum Bulgaria, Republica Moldova, Serbia, Macedonia, până în nordul Greciei.
Accademia di Romania a dorit să organizeze această expoziție în colaborare, ca de fiecare dată, cu profesorii de la Institutul Limbii Române; aceștia au lucrat cu elevii lor, aducându-ne amulete, fire țesute, roșu și alb, cărți și felicitări dedicate acestui început de primăvară, toate simboluri aducătoare de noroc, pe care le știm de acum, cele cu care ne-am născut: trifoiul cu patru foi, ghiocelul, coșarul.
Este bine că și copiii români născuți în Italia cunosc aceste tradiții. Pentru ei, Mărțișorul constituie o mărturie a identității lor care se construiește. Pe lângă cântecele de Crăciun, la începutul verii se desfășoară și festivalul cămășii populare.
Marțișorii, în special, sunt cei cu care am crescut noi înșine, care nu suntem mult mai în vârstă decât ei. Schimbul de Mărțișor era un moment de veselie în școli, chiar și pe vremea comunismului. Un timp în care bucuria era trăită în comunitate.
Cred că este esențial să le explicăm copiilor simbolistica firului împletit în alb și roșu și să îi facem să retrăiască bucuria începutului de primăvară, care nu trebuie să fie o bucurie impusă, ci una autentică” – este de părere Oana Boșca Mălin.
Noua Inchiziţie / Preotul Traian Valdman din Milano: ”Refuzaţi mărţişorul, e un obicei păgân”
Tradiție și la Roma
Mărțișorul este o tradiție și la Roma, cea a festivalului primăverii, la care au participat și tinerii membri ai Ligii Studenților Româmi în Străinătate – Filiala Italia , care au organizat – cu această ocazie – un adevărat atelier la Villa Borghese, în centrul Romei, în mod ironic la o aruncătură de băț de Piazza Bucarest.
“Ca asociații” – a șinut să explice Simona Fabiola Gîrneață, coordonatoarea Ligii – ” ne am dorit ca acest proiect să fie cat mai inclusiv posibil, din acest motiv am ales unul din locurile cele mai populate duminica din centrul Romei, care în incinta lui are chiar o piață dedicată capitalei României.
Am celebrat mărțișorul în mijlocul oamenilor, cu mândrie pentru tradiția asta minunată, și cu dorința de a stârni tuturor prezenților curiozitate față de acest obicei. La început mulți din prezenți au fost reticenți să primească acest mic obiect, probabil pentru că în ziua de astăzi suntem obișnuiți ca lumea să ne oprească doar pentru a ne cere ceva, nu pentru a ne dărui ceva! Dar iată că unii chiar s-au oprit pentru a cere informații despre acel mic obiect cununat cu firul alb si roșu, mulți au dorit chiar și o fotografie sub placarda Piazza Bucarest ca amintire.
Un grup de fete anglofone studente chiar la limba și cultura română în cadrul facultății au recunoscut imediat micul vestitor al primăverii și au rămas uimite să primească un mărțișor de la niște tineri români chiar în Piazza Bucarest.
Cred că acesta este un exemplu minunat al coexistenței între culturi, oameni cu diferite proveniențe într-o țară străină, care se bucură de o tradiție așa peculiară cum este cea a mărțișorului în România. Ce am învățat din această întâlnire atât de cazuală este că lumea de fapt este așa de mare, dar atât de mică.
Avem cu toții aceeași nevoie de a primi un mesaj de speranță, fie el sub forma unui ghiocel, sau sub forma unui zâmbet sau unui fir alb cu roșu. Tradițiile nu sunt altceva decât traduceri tangibile a nevoilor omenești, adaptate formelor, culorilor, și contextului în care se nasc.”
Mulți sunt născuți în Italia
Rep: Mulți dintre participanții la acest atelier sunt născuți aici, in Italia? Considerați că este important sa se păstreze aceste tradiții de la o generație la alta chiar și în afara României?
Simona Fabiola Gîrneață: “Majoritatea studenților printre care mă aflu și eu, și tinerilor români care se află în momentul de față în Italia sunt născuți aici, sau trăiesc aici de la o vârstă foarte fragedă. Asta înseamnă că în Romania foarte des nu suntem considerați în totalitate români, iar aici nu suntem considerați italieni… Asta uneori poate provoca întrebări precum unde este acasă?
Ce înseamnă acasă? Personal mi-am pus de multe ori aceste întrebări, fiind eu născută la Focșani, crescută la Roma, și apoi studentă la facultate între Bologna și Paris m-am simțit adesea străină și simțeam nevoia de-a chema un loc “casă”!
Apoi reflectând mi-am dat seama că nu era nevoie să mă limitez la un singur loc, acasă putea însemna multe locuri, dar acasă însemna în primul rând un mod de a mă simți.
Îmi place sa mă gândesc la generația mea ca la o generație pod, un pod între culturi, între două sau chiar mai multe țări, între mai multe case… Îmi place să gândesc că noi putem sa ne autodefinim zilnic și că o tradiție precum mărțișorul ne ajută să turnăm zilnic bazele puternice a acelui pod, ne ajută să putem trece dintr-o parte întra-alta într-un mod simplu, natural.
Datinile merită să fie celebrate și cunoscute în toată lumea, nu doar în locul in care se nasc. Din acest motiv știm cu toții că mărțișorul a fost desemnat patrimoniu imaterial al umanității UNESCO în 2017, de atunci mesajul frumos a legendei sale încolțește speranța la fiecare început de primăvara în sufletele tuturor.
Mărțișorul leagă oamenii nu numai de ramura copacilor în floare așa cum cere obiceiul, ci de rădăcinile lor culturale, dar totodată e capabil să lege și oamenii între ei, și uneori chiar și realități foarte diferite. “
Moment de celebrare al unității între oameni
Rep: La acest atelier ați făcut mărțișori, dar v-ați și cunoscut mai bine jucându-vă în limba română. Așa-i?
Simona Fabiola Gîrneață: “Am ales să structurăm atelierul de mărțișoare ca un moment de celebrare al unității între oameni, al colaborării, și al cunoașterii.
Din acest motiv colegile noastre Mihaela Păduraru și Mihaela Potoc s-au gândit la câteva jocuri pentru a oferi oportunitatea participanților să se cunoască fără bariere. Și care mod mai plăcut de a ne cunoaște decât vorbind limba noastră mamă? Pentru noi este important să comunicăm la astfel de întâlniri în limba română.
Este un exercițiu pentru toți noi tinerii crescuți în străinătate, care adesea nu am avut ocazia să învățăm la școală limba română, și încercăm să o învățăm strict din ureche. Mi se pare atât de interesant cum mulți tineri din generația mea au păstrat cunoștința și vorbitul în limba română, mult mai des vedem cum copiii de astăzi evită să vorbească limba română cu proprii părinți, prieteni etc. dar cred că având exemple la frații, verișorii sau unchii mai mari încetul cu încetul se vor apropia și de limba română.
Personal consider că la nivel social există o clasificare foarte toxică a limbilor de serie-A precum engleza, franceza, germana, pe care toți vrem să le vorbim, și altele precum româna, albaneza, și multe altele care sunt desconsiderate uneori, și ne valorizate în peculiaritatea, importanța și frumusețea lor.
Cred că limbile sunt cel mai frumos mod pentru a cunoaște alte realități, și trebuie sa încurajăm copiii să fie poligloți de mici, pentru a crea o societate deschisă, capabilă de a se pune în pielea celuilalt, capabilă de a-l respecta pe aproapele, și de ce nu, capabilă chiar și să-l iubească.”
Sărbătoarea Mărțișorului la Bari: ”Au venit români de departe, dornici de tradiția mărțișorului”
Ne identificam cu această tradiție
Rep: Purtați aici in Italia mărțișor in piept? De ce?
Simona Fabiola Gîrneață: “Purtăm mărțișor în piept pentru că ne identificam cu această tradiție, pentru că ne simțim parte a unei comunități, chiar dacă suntem la depărtare. Mărțișorul este un obiect atât de mic capabil să transmită un mesaj atât de mare…
Absolut fantastic. Puritatea și inocența acestui mic obiect cred că sunt elementele care fascinează generația mea, într-o lume plină de interese, unde mulți încearcă să aducă doar iarna și întunericul, avem nevoie să știm că primăvara va ajunge, că soarele va răsari din nou.
Surpriza este că ce ne readuce speranța este chiar ceva atât de mic, tăcut, și nevizibil dar care de fapt este capabil să zguduie emoțiile în noi, și să aibă un impact atât de puternic. Nu contează cât suntem de fragili, de mici, sau de invizibili, dacă chiar ne dorim, putem aduce o schimbare, și putem face asta prin inocența și pasiunea frumoasă a tinereții.”
Roma, evenimentul ”Mărțișor – Legenda primăverii”, în Galeria de Artă de la Accademia di Romania
Importanța de a fi o comunitate
Rep: Veți continua aceste ateliere practice si cu alte tradiții?
Simona Fabiola Gîrneață: “Unul din obiectivele mele ca și coordonatoare a LSRS este de a re valoriza frumusețea cuvântului asociație, numai prin pronunțarea lui eu simt cum mi se umple gură, și îmi dau seama de semnificația puternică a acestui cuvânt care înseamnă a aduce împreună.
Cred că doar conștientizând importanța de a fi o comunitate vom reuși să facem față acestor timpuri adverse. Sper ca generația mea sa redescopere frumusețea cunoașterii reciproce nu doar prin intermediul unui ecran, a timpului frumos petrecut împreună unde există acel schimb constant de idei, de experiențe, de simțiri, mirosuri, emoții între persoane.
Pe această cale mi a-și dori să organizăm cât mai multe întălniri unde să ne dedicăm timp echipei, avem deja ideea unui atelier care să ne readucă împreună cu ocazia zilei internaționale a Iei, și a portului popular. Avem deja un proiect la care lucrăm, și pe care speram să-l propunem nu numai comunității de studenți români din Italia ci tuturor, mari și mici, români și de alte naționalități.
La fel ca și pentru datina mărțișorului, cred că Ia este un simbol nu numai al românității ci al cunoștinței strămoșești, al meșteșugului dar și a capacității rezilienței unui popor, și ca atare trebuie celebrat în toate nuanțele lui.
Anul trecut am organizat un proiect care se numea IEs to tradition, IEs to modernity tocmai pentru că ne am dorit să arătăm versatilitatea și capacitatea de incluziune acestei piese vestimentare, la eveniment au fost prezenți si tineri, dar și familii, bunici, nepoți, părinți etc. Ia este un steag alb împânzit cu fire roșii care la fel ca mărțișorul reușește sa ne adune împreună!”
