Potrivit unui studiu al Fundaţiei L'albero della vita şi al Ismu (Iniţiative şi Studii privind Multietnicitatea), minorii români trăiesc rău în Italia: se ruşinează de naţionalitatea lor şi unul din 10 rămâne repetent. Este ceea ce reiese din studiul "Fii imigranţi. Minorii români şi familiile lor în Italia" – prezentat pe 25 octombrie la Palazzo delle Stelline la Milano, realizat în cadrul studiului european "'Children's Rights in Action'".
Datele privind numărul de copii repetenţi din şcolile elementare sunt cele care au surprins cel mai mult cercetătorii. "Dificultăţile lingvistice sunt la originea acestei probleme – explică Antonio Bancora, responsabil al proiectelor internaţionale de la L'Albero della vita -. Rămâne să întrebăm de ce nu-i ajută nimeni să le depăşească, astfel încât să nu rămână repetenţi în şcolile primare".
Din studiu reiese şi că 12,3% dintre băieţi şi 10% dintre fete au pierdut unul sau mai mulţi ani şcolari şi vârsta cu cel mai mare risc de repetenţie este cea între 11 şi 13 ani (2 repetenţi la fiecare 10 elevi români).
"Copiii se ruşinează de originile lor fiindcă înţeleg că mulţi italieni îi identifică pe români cu romii", mai spune Antonio Bancora. "Numai 75% dintre minori au acces la îngrijiri pediatrice", adaugă Bancora.
"Majoritatea copiilor români rezidenţi în Italia se ruşinează de naţionalitatea lor – se citeşte în comunicatul cercetătorilor – şi o ascund din cauza discriminărilor legate de confuzia între naţionalitatea română şi romă. În acest sens, rolul mass-mediei este central în stigmatizarea naţionalităţii. În Spania, în schimb, o acţiune politică hotărâtă "anti-stereotip" a reuşit să demonteze şi să demistifice prejudecăţile generate de populaţie în privinţa imigranţilor".
Studiul a fost făcut pe un eşantion de 242 de familii de români rezidente la Roma, Milano şi Torino. Roma este oraşul în care integrarea rezultă a fi cea mai dificilă: 4 familii din zece susţin că au întâlnit multe dificultăţi pentru a se aranja. Mai bine e la Milano (se plânge o familie din patru dintre cele intervievate), iar la Torino numai 12% susţin că au avut probleme.
Dascălii şi mediatorii lingvistico-culturali sunt figurile de la care familiile au primit cel mai mare sprijin legat de servicii dar, în general, pe primul loc ca sprijin primit pentru integrare sunt compatrioţii deja rezidenţi în Italia (în 53,7% dintre cazuri) şi, pe al doilea (cu 19%), italienii: familii, vecini, în special aceia pentru care românii lucrează sau au lucrat.
Studiul a analizat şi efectele reîntoarcerii în România a minorilor: între 10% şi 15% dintre copii riscă să dezvolte tulburări emoţionale, de învăţare sau relaţionale.
