”Italienii oameni de treabă, imigranții hoți”, este stereotipul, dar realitatea e o alta. Denunțurile împotriva italienilor cresc mai mult decât cele împotriva străinilor, în timp ce scade numărul deținuților români din închisori. Datele din Dossier Statistico Immigrazione, comentate de Redattore Sociale, în contextul declarațiilor lui Di Maio.
Unul dintre stereotipurile cele mai înrădăcinate este cel potrivit căruia străinii sunt purtători de criminalitate în Italia, și în vârful listei popoarelor considerate cele mai criminale sunt persoanele care sosesc din Europa de Est. De reaminitirea acestei credințe s-a ocupat zilele acestea vicepreședintele Camerei, Luigi Di Maio, care într-o postare pe Facebook a scris: ”Italia a importat din România 40% din infractorii ei”. Dar ce spun datele?
Imigranții comit cu adevărat mai multe infracțiuni decât italienii?
Dossier Statistico Immigrazione, realizat de Idos cu colaborarea revistei interreligioase Confronti, a aprofundat datele disponibile (actualizate la 2014) privind raportul dintre străini (și, în sparticular, români) și infracționalitate, furnizate de Direcția Centrală a Poliției Judiciare de la Ministerul de Interne.
Între 2004 și 2014, denunțurile în privința italienilor s-au amplificat cu 40,1% și cele în privința străinilor cu 34,3%, deși populația italiană a rezultat în ușoară diminuare și cea străină mai mult decât s-a dublat în aceeași perioadă. În consecinață, incidența străinilor (rezidenți, clandestini, în trecere, turiști) s-a diminuat cu un punct procentual stabilindu-se la 31,4% din denunțurile totale. În ce privește tipologia de infracțiune, în rândul străinilor sunt mai întâlnite furturile (care oricum constituie și pentru italieni prima speță infracțională), în timp ce italienii sunt mult mai expuși denunțurilor pentru înșelătorii și fraude informatice.
Românii sunt 1.151.000 la întâi ianuarie 2016 (44,3% din diaspora română din întreaga UE), au o incidență relevantă (echivalentul a 20,9%) în denunțurile împotriva străinilor (307.978), însă incidența lor în totalul de 5.026.000 de rezidenți străini în Italia la începutul lui 2016 este mai înaltă (22,9%).
Din acest motiv rezultă ușor subreprezentați în rândul străinilor autori ai unor fapte de devianță. ”Deși evoluția înregistrată de-a lungul anilor 2000 este departe de a fi satisfăcătoare și trebuie să se atingă un nivel de integrare mai organic – explică Ugo Melchionda, președintele Idos – aceste date folosesc pentru a se evita repropunerea stereotipului prezență română egal infracționalitate, așa cum s-a întâmplat în trecut pentru Maroc și Albania, și se face mereu necesară recurgerea la date statistice, de încredere și comparabile”.
Președintele Idos amintește că românii constituie nervul principal al celor aproape 2,5 milioane de lucrători străini din Italia și gestionează aproape 50.000 de firme.
”Mai mulți ani – explică Patrizio Gonnella, președinte al Coaliției Italiene Libertate și Drepturi Civile (Cild) și Antigone – începând din 2009, românii au fost printre străinii cei mai reprezentați numeric în penitenciarele italiene. Suprareprezentarea lor era favorizată de legătura care se creează între percepția publică de nesiguranță și represiunea penală și de Poliție, adică cât o condiționează prima pe a doua și dincolo de concretețea faptelor de cronică și a infracțiunilor efectiv conexe.
În ultimii ani numărul deținuților români a început să scadă puternic față de acum mai mulți ani. ”Acum privirea îngrijorată a publicului este îndreptată în altă parte – adaugă președintele Cild. Se întâmplă astfel ca în timp ce cresc în număr procentual și absolut deținuții italieni și de alte naționalități, românii dimpotrivă se diminuează. Își pierd primatul reprezentativității străine în închisori în favoarea componentei marocane”.
Datele privind infracțiunile
Nu rezultă o incidență înaltă a lor în infracțiunile de furt (românii pentru aceste infracțiuni constituie 6,2% din totalul deținuților adică cu puțin peste reprezentativitatea lor globală care este de 5,2%) și în cele împotriva persoanei (6,5% din total).
Românii sunt, în schimb, sunt primii în închisoare pentru exploatarea prostituției (constituie 31% din totalul populației deținute pentru acest tip de infracțiune). În total sunt 35 de deținuți români pentru asociere în scopul comiterii de infracțiuni de factură mafiotă (în Italia, numărul deținuților închiși pentru această infracțiune este de 7.015).
În total deținuții români sunt 5,2% din totalul populației închisă în cele 193 de închisori italiene, însă sunt numai 0,49% dintre cei acuzați sau condamnați pentru apartenența la criminalitatea organizată. Procentul românilor față de totalul persoanelor închise pentru încălcări ale legii drogurilor este la fel. De fapt, sunt 91 – la un total de 18.491 – de români închiși pentru violarea acestei normative.
În 2009, vârful așa-numitei urgențe infracționale românești, deținuții de această naționalitate erau 2.966. În șapte ani s-au diminuat (la 31 martie erau 2.791), deși a crescut populația română liberă. ”Așadar, alarma era nejustificată, nu doar producătoare de reacții xenofobe”, încheie Gonnella.
