A fost prezentat la Roma al 17-lea raport anual al asociației Antigona, despre starea închisorilor italiene.
Cifrele vorbesc despre o scădere cu 12,3% a deținuților în anul Covidului, care a adus populația penitenciarului de la 61.230 de deținuți în februarie 2020 la 53.697 în februarie 2021, se spune în Raportul citat de Osservatore Romano.
O scădere importantă, datorată adoptării „sistemului judiciar de supraveghere”, dar care nu este de ajuns. Analizând locurile disponibile efectiv în închisorile italiene, rata de supraaglomerare este de 115%. Ar mai trebui să scadă cu 8.000 populația din închisori.
Raportul menționează modul în care cele mai sărace regiuni produc mai mulți deținuți și cum condiția economică de origine afectează șansele de a ajunge în închisoare. Doar unul din zece deținuți are o diplomă sau o licență de liceu, iar regiunile cele mai expuse riscului sunt Calabria, Campania, Sicilia și Puglia.
În ceea ce privește străinii, prezența lor în închisorile italiene continuă să scadă: sunt cu 32,5% față de 37,15% în urmă cu 11 ani. În special, numărul deținuților români a scăzut cu o treime în ultimii 12 ani, de la 2.966 în 2009 la puțin peste 2.000 în 2021.
Pe de altă parte, cele mai prezente naționalități rămân marocanii și tunisienii.
Raportul subliniază, de asemenea, că străinii suferă mai mult arest preventiv, în ciuda faptului că sunt autorii unor infracțiuni mai puțin grave. Analizând datele penale,fiecare deținut comite în medie cel puțin două infracțiuni, cele împotriva bunurilor care sunt cele mai reprezentate urmate de cele împotriva persoanei și infracțiunile privind drogurile.
În închisoare, numărul deținuților cu condamnări lungi și condamnări pe viață a crescut, ajungând la cifra de 1.784 (comparativ cu 1.224 în 2005).
Există 759 deținuți sub regimul 41 bis, regimul dur aplicat mafioților, dintre care 746 sunt bărbați și 13 femei, dintre care 40% sunt condamnați la închisoare pe viață.
Munca în închisoare continuă să fie un miraj, doar o persoană din 4 lucrează în activități legate de servicii instituționale, în timp ce doar 2.000 de persoane sunt angajate de angajatori în afara închisorii.
Mai mult, Covidul a provocat întreruperea a aproape tuturor activităților de instruire și prea mult timp petrecut în celulă, fără nicio ocupație, se reflectă asupra stării de rău a deținuților. De aici și creșterea sinuciderilor: 61 în 2020, o rată de 11 cazuri la 10.000 de persoane, în special tineri.
„Un număr atât de mare nu a fost înregistrat de aproape douăzeci de ani”, notează cu îngrijorare asociația Antigona, care raportează, de asemenea, 23,86 cazuri de auto-vătămare la 100 de deținuți, înregistrate în special în cazul în care rata de supraaglomerare este mai mare.
În cele din urmă, 18 deținuți au murit de Covid, iar incidența pozitivilor în închisoare este mai mare decât în rândul personalului penitenciarelor: 91,1 în celule, 68,3 în afară.
La 1 martie 2010, erau 410 pozitivi în rândul deținuților și 562 în rândul polițiștilor închisorii.
Rămân grave penurii în ceea ce privește personalul penitenciarului: 12,5% dintre ofițeri și 18% dintre educatori lipsesc. Există doar 3 mediatori culturali prezenți față de un număr preconizat efectiv de 67.
Pe de altă parte, raportul subliniază prezența importantă a voluntarilor în închisoare, 19.550 de persoane, „o bogăție totală italiană” pe care o subliniază.
„Închisoarea trebuie modernizată și umanizată” a declarat președintele Antigonei, Patrizio Gonnella.
«Este necesar ca instituțiile, cu curaj și fără să renunțe, să adere la o viziune constituțională a pedepsei. Resursele Fondului de redresare trebuie folosite, nu atât pentru a construi noi închisori, cât pentru a crea un nou sistem penitenciar, care să respecte profund demnitatea umană ”.
