Medicii din Padova, care au vrut să-l trimită în România, spun că nu era nicio urgenţă (deşi pacientul era conectat la o inimă artificială şi sângele circula extra-corporal). În schimb, medicii de la Udine, care l-au operat, spun că mai urgent de atât nu se poate, românul fiind pe o listă de urgenţe la nivel naţional în Italia.
Reamintim că un marinar român de 53 de ani, G.N., originar din judeţul Teleorman şi angajat de o companie de navigaţie italiană, a suferit un infarct şi a fost internat la spitalul dell’Angelo din Mestre-Venezia unde medicii, neavând aparatura necesară pentru un transplant, au cerut ajutorul colegilor din Padova.
Un cardiochirurg din padova, sositz să evalueze situaţia, a decis că nu e urgent, că pacientul trebuie trimis în România, mai ales pentru că „inimile italienilor trebuie date italienilor”, nu românilor.
Medicii din Mestre nu s-au lăsat şi au cerut ajutorul unui alt centru de transplant, din Udine, unde pe 21 august, românul a primit o nouă inimă şi a fost salvat de o echipă de medici condusă de profesorul Ugolino Livi.
Rasism medical: „E român, nu-i facem transplant”
Padova: „Nu era urgent”
Directorul spitalului din Padova, Giampietro Rupolo, a dezminţit însă întâmplarea, spunând că transplantul nu era urgent, chiar dacă pacientul avea circulaţia sanguină extracorporală (cu inimă mecanică).
Într-un comunicat, Rupolo afirmă: «La cererea medicilor din Mestre pentru o consultanţă asupra cazului, Cardiochirurgia din Padova a dat prompt propria disponibilitate. Pacientul a fost vizitat de cardiorchirurg. Era în terapie Ecmo, fără perfuzii, conştient şi stabil».
Afirmând că au fost respectate toate protocoalele medicale, Rupolo respinge acuzaţiile de rasism. «Acestea sunt indicaţiile precise ale Nord Italia Transplant: având în vedere tragica insuficienţă de organe, când un bolnav, care nu este pe una din listele noastre naţionale de aşteptare, poate fi transportat în ţara sa de provenienţă, pentru că şi acolo există un centru de transplant, trebuie să se facă aceasta. Şi în acest caz era posibil să se facă aşa.
Am contactat Prefectura pentru a se verifica posibilitatea trasferului la unul din cele două centre de transplant din România».
Şi pentru a elimina dubiile, adaugă: «doar în ultimul an, aproape 10% dintre cei care au suferit un transplant la Padova au fost străini.»
Dar directorul Rupolo uită să spună în comunicat că Prefectura a exclus utilizarea unui avion pentru transferul bolnavului în România, având în vedere că el putea fi operat în Italia. Iar dacă nu era urgent, de ce medicii din Udine l-au operat imediat? Şi de ce cardiochirurgii din Mestre au susţinut şi ei că transplantul trebuia făcut urgent?
William Brînză: Voi cere sancționarea medicului italian care a pus în pericol viața unui român
Udine: „Trebuia operat imediat”
Medicii din Udine au declarat: „Padova trebuie să-şi asume responsabilităţile morale”.
Profesorul Ugolino Livi, şeful echipei care l-a operat pe român, a declarat: «Pacientul internat la Mestre era în pericol de moarte şi trebuia operat de urgenţă.
Situaţia lui era atât de gravă încât a fost inclus pe lista urgenţelor naţionale, adică prima inimă disponibilă în toată Italia era pentru el. Şi timpul la dispoziţie era foarte scurt. Un pacient în acele condiţii are circa 15 zile de viaţă, dacă nu i se face un transplant. L-am salvat datorită capacităţii şi profesionalismului cardiochirurgilor din Mestre care au ştiut să gestioneze urgenţa. Deja transferul de la Mestre la Udine era foarte complicat, ce să mai spunem de un transfer în România…»
Profesorul Roberto Peressutti, care conduce centrul regional de transplanturi din Friuli, a declarat şi el: «Dacă pacientul lovit de infarct era ţinut în viaţă doar graţie circulaţiei extra-corporale, nu era mult de discutat. Eu am autorizat transplantul pentru că urgenţa clinică era certificată pe baza unor criterii ştiinţifice indiscutabile şi fixate în mod precis.»
Ancheta Regiunii Veneto
Regiunea Veneto a deschis o anchetă, a anunţat asesorul regional pentru sănătate, Luca Coletto, care a exclus în mod categoric ideea că deciziile luate au avut motivaţii diferite de cele tehnico-ştiinţifice.
„Sistemul sanitar din Veneto în general, şi cel de transplanturi în particular, nu au aplicat niciodată discriminări. Pentru spitalele noastre şi pentru medicii noştri, toţi bolnavii sunt egali.”
