„Este prima oară, şi probabil singura dată când documentele părăsesc Arhivele Vaticanului”- spun organizatorii expoziţiei Lux in Arcana. Un salt unic în trecut, care te lasă fără respiraţie. E greu să descrii emoţia cu care păşeşti într-o sală unde sunt adunate, manuscrise vechi de sute şi sute de ani. Documente care au trecut prin mâna celor mai cunoscuţi şi puternici oameni ai istoriei, scrisori inedite semnate de oameni de ştiinţă, savanţi şi artişti- documente, până azi, rezervate doar unor privilegiaţi. Am căpătat statut de privilegiaţi. Expoziţia „Lux in Arcana” este rodul unor repetate selecţi de comori între comori arhivistice.
Cum s-a organizat expoziţia?
Arhivele secrete ale Vaticanului se întind, dacă rafturile ar fi puse în linie dreaptă- pe o lungime de 85 de km. Acum un an şi jumătate, când s-a decis organizarea expoziţiei, responsabilii au ales, din mii de documente unice, care conţin milioane de nume, date şi informaţii- pe cele mai semnificative.
Mai întîi, au selecţionat 300, dar şi aşa era prea mult. Aşa că au ales o sută de manuscrise rarităţi între rarităţi.
Expoziţia este găzduită de Muzeele Capitoline din Roma şi este împărţită în şapte sectoare bine delimitate. Vizitatorii pot cerceta cu ochii lor scrisori, codice, pergamente şi registre care au fost scoase, acum, la lumină, pentru prima oară, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la fondarea Arhivelor Secrete ale Vaticanului.
„Aşa se scrie istoria”- este primul gând pe care îl ai, păşind pe coridoarele expoziţiei. Documentele originale sunt acolo, în faţa ta, scrise de mână, cu o caligrafie măruntă, mai mult sau mai puţin lizibilă: vorbesc de la sine, sunt seci şi detaliate. Un exemplu: scrisoarea lui Michelangelo către episcopul din Cesena, în legătură cu lucrările de pe şantierul Bazilicii Sfântul Petru. Pe o chitanţă vedem semnătura celebrului sculptor Bernini, rămasă şi ea ca mărturie a unor relaţii de muncă, vechi de sute de ani.
Aflăm din expoziţie că denumirea arhivelor „secrete” atrage curiozitatea tuturor şi a aprins imaginaţia scriitorilor, de-a lungul anilor.
De fapt, denumirea arhivelor de „secrete” vine de la sintagma „Archivum secretum” care înseamnă Arhiva privată, deci personală, a Papei. Tocmai pentru a demonstra, într-un fel, „transparenţa” dorită de organizatori, expoziţia se intitulează „Lux in arcana”, „Lumină în Arhivă”.
Documentele acoperă o arie geografică extinsă: Europa, Asia, America, Africa. Ziariştii observă cu aviditate mesaje de la popoare îndepărtate, scrise în toate limbile, pe hârtie, mătase, coajă de copac sau pergament.
Vedem primul manuscris în limba mongolă, care este prezent în expoziţie. La câţiva paşi, se poate admira o misivă a Împărătesei Chinei, scrisă pe o fâşie de mătase lungă de un metru şi ceva, în 1650. Împărăteasa, care face parte din dinastia Wang, îi comunică Papei că s-a convertit la catolicism, luând numele de Elena. Tot Papei- Leon al XIII-lea numit „mare maestru al rugăciunilor”, îi este adresat şi mesajul indienilor Ojibwe şi scrijelit pe o coajă de mesteacăn. La fel de inedită este şi o misivă în limba quechua primită de Papa Clement al VIII-lea de la incaşi.
O întreagă secţiune a expoziţiei este dedicată protagonistelor feminine ale istoriei, care au avut, de-a lungul timpului, legături spirituale cu Sfântul Scaun. Împărăteasa Sissi a Austriei îi trimite Papei Pius al IX-lea o scrisoare de mulţumire, în timp ce Cristina, regina Suediei, semnează actul de abdicare.
Un document care dă fiori vizitatorului este ultima scrisoare a Mariei Stuart adresată Papei Sixtus al V-lea în 1586, cu două luni înainte de a urca pe eşafod. Un alt mesaj, altă regină, aceeaşi soartă: Maria Antoaneta, care deplânge situaţia în care se află, cu puţin înainte de a fi decapitată. Este expus, în aceeaşi secţiune, şi documentul prin care a fost proclamată Dogma Neprihănitei Zămisliri a Maicii Domnului.
Poate unul din cele mai impozante şi importante documente prezentate este scrisoarea membrilor Parlamentului englez către Papa Clement al VII-lea din 1530, prin care se solicită anularea căsătoriei dintre Henric al VIII-lea şi Caterina de Aragon. Un document cu atât mai „greu” ca valoare istorică, cu cât este îmbogăţit cu sigiliile a peste 80 de lorzi şi episcopi englezi, susţinători ai regelui. Refuzul Papei de a aproba divorţul a avut ca efect schisma cu Biserica Catolică şi naşterea celei Anglicane.
De la naşterea bisericii Anglicane, la naşterea Luteranismului: este expusă şi bula papală prin care Papa l-a excomunicat pe Martin Luter.
Un alt capitol dureros al istoriei Bisericii Catolice este marcat prin expunerea documentelor legate de procesele conduse împotriva lui Galileo Galilei şi cel contra lui Giordano Bruno, condamnat ca eretic şi ars pe rug în februarie 1600.
Episoade obscure şi parţial „iluminate” din istoria milenară a Bisericii Catolice, apar în 60 de metri de pergament care conţin 231 de mărturii împotriva Cavalerilor Templieri.
O pecete masivă este pusă pe documentul care confirmă „Concordatul” dintre Republica Franceză şi Sfântul Scaun, punctând începutul libertăţii religioase în Franţa. Cursiv, cu litere apăsate, se poate citi şi semnătura la finele documentului: Bonaparte.
Nu lipsesc pagini inedite legate de corespondenţa unor cunoscuţi filozofi şi oameni de ştiinţă: Erasmus de Rotterdam, Niccolo Copernico sau Voltaire, care i se adresează Papei Benedict al XIV-lea.
La ieşirea din Muzeele Capitoline, în sfârşit, îţi poţi trage răsuflarea şi te întrebi dacă nu cumva ai ratat un document important, însemnat pe lista celor „100”.
Poţi fi sigur, ceva tot a rămas nevăzut.
Miruna Căjvăneanu
