in

Procida, o insulă plină de mister și magie

În ziua de 8 mai, 1535, ferocele pirat Barbă Roșie, împreună cu o flotă impresionantă, ajunge pe o mică insulă, de circa 4 km pătrați , situată la aproximativ 13 mile depărtare de Napoli. Insula se numește Procida și a luat naștere din erupțiile a cel puțin patru vulcani, ce acum sunt stinși în mare.Pirații sarazini asediază insula, iar locuitorii se ascund în spatele zidurilor fortăreței, situată în punctul cel mai înalt de pe insulă, inițial castel, ulterior transformată în închisoare și apoi în abație. Legenda spune că locuitorii insulei cer ajutorul Arhanghelului Mihail, care își face apariția și izgnonește pirații. Din acel moment, sfântul devine protectorul insulei și în onoarea sa au loc două procesiuni în fiecare an, în lunile mai și septembrie.

Insula pare cuprinsă de mister și magie. Cobori de pe navă și vezi bărci de pescari și clădiri din secolul VIII-XVIII, în culori deschise: galben, alb, verde sau roz. Observi o sumedenie de străduțe înguste, scărițe ce urcă apoi coboara ca într-un carusel. Vezi de jos abația dedicată Arhanghelului și zidurile sale medievale. Pescăruși și zeci de pisici ce lâncezesc la umbră. Observi o vegetație încântătoare: mușetel, vită de vie, rozmarin, lămâi, mandarini, magnolii, măslini, bujori, gladiole, margarete, smochini,cactuși, palmieri, etc. O alta insulă, legată de Procida, denumită Vivara, adăpostește specii de plante pe cale de dispariție. Un miros dulce, persistent, amețitor, te hipnotizează. Întrebi localnicii despre ce este vorba, caci este un miros cu care papilele tale olfactive nu sunt obișnuite. Ți se spune că este vorba despre zagara, mirosul florii de lămâi, portocal și bergamota.

Primul obiectiv de vizitat este portul de pescari, Marina Corricella, unde se află cele mai bune restaurante de pe insulă. Amestecurilor de parfumuri din plante se adaugă acum mirosul îmbietor al bucătariei procidane, în special pe bază de pește. Restaurantele pitorești, la malul mării sau cocoțate pe stânci, nu au nimic de invidiat metropolelor europene: chefi, bucătari rafinați, sunt la curent cu tendințele bucătăriei italiene actuale, ce îmbină pământul și marea. Și ceea ce e special, e faptul că totul e gătit pe moment, cu pește pescuit de pescari, pe care îi și vezi, cu cizme de cauciuc și năvoade.

Obligatoriu trebuie vizitată Abația Arhanghelului Mihail, plină de comori artistice și literare: pergamente și cărți vechi, picturi, ex-voto (obiecte dăruite de către catolici sfântului protector ca recunoștință pentru miracolul primit, ce simbolizează pericolul de care au scăpat), craniile oamenilor săraci ce erau aruncate într-o groapă comună, în vreme ce oamenii bogați erau îngropați în biserică. Deosebit de frumoase sunt tavanul, din 1600, din aur pur și lemn precum și sculptura Arhangelului realizată după un desen al lui Vaccaro. În ultimul timp, se efectuează multe lucrări de restaurare a acestor comori. Cum intri în biserică, pe partea stângă, vezi locurile goale a două tablouri. Mi s-a explicat că la unul dintre ele a lucrat un deținut (din închisoarea de care v-am pomenit mai sus ) și ca să se răzbune, a lucrat doar la chip, realizându-și autoportretul. O poveste interesantă o are pânza din mijlocul tavanului, atribuită faimosului pictor Luca Giordano dar in mod eronat. Din cauza unui incendiu, multe din documente s-au piedut, dar recent s-a descoperit o chitanță ce atestă în mod clar originea tabloului. Autorul său este Luca Garzi. Ar mai fi multe de povestit, dar vă las să le descoperiți și singuri, îndemnându-vă în acest fel să vedeți cu ochii voștri.

Chiaioelella este un port turistic, cu nisip negru de proveniență vulcanică. Restaurantele sunt la malul mării, se mănâncă bine și nu se cheltuie o avere. Insula nu are un aspect comercial și are un farmec aparte. Structurile hoteliere sunt elegante și oferă multe tratamente estetice pe bază de vin. Există taxi și autobuze, dar pentru a gusta din plin priveliștile, vă recomand închirierea unui scooter.

Insula nu a trecut neobservată regizorilor de film. Regretatul actor napoletan, Massimo Troisi, a realizat aici filmul “Il Postino” (Postașul) despre viața marelui poet Pablo Neruda ( interpretat de Philippe Noiret) . Filmul a încasat 80 de milioane de dolari, a luat Premiul Oscar și multe alte premii. Nenumărați scriitori au fost vrăjiti de insulă și au scris despre ea. Amintesc câțiva: Alphonse de Lamartine, Elsa Morante, Boccaccio. Închei cu cuvintele lui Giuseppe Marotta, care reusește să redea foarte bine “sufletul” insulei: “Aș vrea să am o casă la mare, în Procida, în care să locuim fără a ne împiedica unul de altul, cele câteva cărți pe care le iubesc, tutunul meu, gândurile mele și eu. Aș vedea măslinii clătinandu-se,devenind de argint și aș vedea lupta razelor soarelui când te arunci în apă; aș vedea palpitațiile apei ce se reflectă pe zid, ce pare că respiră, dar mai ales aș vedea timpul și liniștea ca și cum ar fi persoane, oameni, prieteni”

Ruxandra Drăgoescu


“Căpşunari, ţigani”, un editorial din 2005. S-a schimbat ceva?

Şoc şi groază la Terni: Victor Marian Iordache, împuşcat în cap, îngropat în pădure şi acoperit cu var nestins de amantul italian