Jurnalistul Giuseppe Cruciani: Iată de ce e corect să împuști hoțul

Unul dintre cei mai cunoscuți jurnaliști italieni, Giuseppe Cruciani, realizatorul celebrei emisiuni de pe Rado24 „La Zanzara”, cunoscut pentru opiniile sale provocatoare, a scris un editorial în Libero despre dreptul de a ucide hoții.

«Până la urmă chestiunea este foarte simplă și chiar trebuie redusă la esențial: dacă intri la mine în casă, în magazinul meu, în barul meu sau în restaurantul meu, eu mă apăr și dacă dețin o armă, te împușc. Fără doar și poate. Am un pistol înregistrat regulamentar? Îl folosesc și încerc să te dau fară.

Nu pentru că sunt un pistolar sau cineva care se bucură văzând sângele curgând, ci fiindcă am un bun superior de apărat care este viața mea, familia mea, bunurile mele obținute cu sacrificii și cu trudă și care pentru mine valorează mai mult decât existența unui hoț care vrea să mi le sustragă. Și statul nu trebuie să mă ancheteze pentru omor, ci să mă lase în pace și dacă chiar vrea să facă ceva să mă premieze pentru că am economisit din timpul justiției. Ce contează dacă alaltăieri noapte prin părțile orașului Lodi ticălosul român (dar putea fi și palermitan sau venet) stătea cu spatele sau cu lateralul, sau poate fugea, sau dacă era pe cale să cedeze.

Eu, cetățean privat care ies înspăimântat din casă pentru că aud niște zgomote, nu pot să știu ce fac răufăcătorii, nici nu pot să-i întreb cu amabilitate pe acești domni dacă au intenții rele sau dacă treceau prin acele părți din întâmplare.

Da, se pare că Mario Cattaneo din Gugnano l-a împușcat mortal cu un proiectil care i-a intrat în spate de la distanță mică în timp ce răvășea localul împreună cu ceilalți acoliți. Dar ce importanță are? Este posibil ca soarta sa, destinul său și a celor dragi lui, viitorul său, să depindă de autopsia tipului decedat, de examenele balistice și de traiectorie? Și cât timp va trece înainte ca, poate, să scape fără consecințe? Cine plătește toate acestea?

Imaginați-vă scena: patronul de 67 de ani coboară din locuință în bar, în plină noapte, cu pușca de vânătoare pentru a-și proteja fiul, soția fiului și nepoții care locuiesc cu el; când vede persoanele cum să-și dea seama dacă sunt înarmate, dacă au arme de foc sau cuțite, sau doar fură pur și simplu țigări? Are în minte un singur lucru: să protejeze ce îi este mai drag. Nu este un profesionist, nu este Charles Bronson.

Este un bărbat gol în fața infractorilor. Apasă trăgaciul pentru că simte pericolul. Și ucide. O fi un act necesar incriminarea pentru omor voluntar, cum spune magistratul, însă acest lucru înfurie toate persoanele oneste și, cred, marea majoritate a italienilor. Cattaneo, în cel mai rău caz, riscă până la 30 de ani. Și suntem siguri că bărbatul nu va primi de la Italia mondenă și progresistă aceeași atenție și aceeași înțelegere pe care le-au primit cu câteva zile în urmă soții Celentano, care au protestat pentru câteva intruziuni în vilă și imediat au văzut venind în grabă carabinierii și poliția pentru a supraveghea zona.

De exemplu, nimeni nu a dat atenție deosebită cazului unui mic întreprinzător de pe câmpurile romane care a petrecut peste un an în arest la domiciliu pentru că a tras într-un hoț care de mai mult timp îi otrăvea zilele furând continuu de pe terenurile sale. Însă sunt multe cazuri de persoane care înainte de a fi achitate au trecut prin ani la rând de calvar judiciar și de bani plătiți avocaților.

Acum la Lodi procurorul a spus că «în Italia nu există autorizația de a ucide, nu se poate trage oricând și în oricine». Asta ar mai lipsi. Dar ar trebui să existe autorizația de a te apăra, chiar și cu pistolul, de cei care se furișează în casă, și cu siguranță nu pentru a juca cărți. Se spune că a murit o persoană. Da, consecințele colaterale ale unei meserii.»