Natașa Dănilă, Naty pentru prieteni, trăiește în Torino din 2003. Născută la Sibiu acum 28 de ani, a copilărit și crescut în Comuna Carcaliu, județul Tulcea. Experiența italiană a fost cu „suișuri și coborâșuri”, trepte ale cunoașterii pe care le-a urcat având alături o familie frumoasă, reușind astfel să termine o facultate și să își descopere vocația de traducător.
Natașa a venit în Italia în vacanță. Rudele și iubitul ei trăiau aici, iar ea se simțea singură în București: avea 19 ani și absolvise primul an de facultate.
”Mama și sora mea au încercat din răsputeri să mă convingă să mă întorc în România pentru a-mi termina studiile, dar am fost de neclintit. Ca mulți alți români, am locuit ilegal pe teritoriul Italiei. Cu toate că ne găsisem un loc de muncă, atât eu cât și prietenul meu, nimeni nu ne-a putut angaja. Din 2003 până în 2007 am fost două persoane invizibile, am muncit la negru, nu am putut închiria un apartament, nu am putut cumpăra o mașină, nu am putut călători, nu am putut merge în România.”
”În acești ani am muncit „la ore” în casele italienilor. Voiam să fac mai mult, începuseră să îmi lipsească studiile, începuse să îmi pară rău că abandonasem facultatea, simțeam că timpul trece iar eu stau pe loc. Îmi amintesc că făceam chiar și câte 3 interviuri pe zi, telefonul suna zilnic.
Unele firme erau dispuse să îmi ofere un loc de muncă, dar când auzeau că nu am acte, se oprea totul acolo. Nu exista nicio lege, niciun decret care să le permită să mă angazeje. A trebuit să renunț și să continui munca „la ore”.”
Șansa Natașei a sosit în 2006, odată cu aprobarea unui decret al fluxurilor.
«În martie 2006 am început procedura de angajare, printr-o cerere depusă la Poșta Italiană. Cred că toată lumea își aduce aminte de cozile interminabile din fața oficiilor poștale. Am stat două zile la coadă pentru a depune cererea, am dormit, împreună cu alte sute de extracomunitari, în fața oficiului poștal.”
”A fost o situație paradoxală, venea poliția și verifica lista cu nume pe care noi singuri o întocmisem pentru a menține o oarecare ordine, cu toate că știau că suntem toți extracomunitari și nu aveam niciun fel de act care să ateste prezența noastră legală pe teritoriul italian.
Chiar și cu acea listă întocmită ad-hoc, nu puteam părăsi nicio clipă coada, trebuia să lăsăm pe cineva în locul nostru, altfel pierdeam rândul. Îmi aduc aminte cu tristețe de acel eveniment, a fost frustrant, nu era o situație demnă de o țară europeană civilizată.”
Cererea depusă a fost practic inutilă.
«Am depus cererile și am început să așteptăm. În ianuarie 2007 România a devenit stat membru al Uniunii Europene, am devenit cetățeni comunitari cu drepturi depline. Aproape toate restricțiile au luat sfârsit, familia la care lucram m-a angajat cu un contract pe termen nedeterminat.
”Au urmat luni frenetice, parcă ieșisem din hibernare: ne-am închiriat un apartament pe numele nostru, ne-am înscris la școala de șoferi, eu m-am înscris la Cursul pentru Mediatori Lingvistici, am lăsat munca la curățenie pentru a mă dedica studiilor. În acel an, ne-am reîntors în România în vacanță după o absență de 4 ani.”
Natașa a absolvit Școala Superioară pentru mediatori lingvistici (SSML) Vittoria din Torino, tema lucrării de diplomă fiind „Sufletul rus al poporului român”:
«Eu fac parte din etnia rușilor-lipoveni, iar lucrarea a fost o călătorie în căutarea rădăcinilor mele rusești, rădăcini care nu se văd dar care se simt și se iubesc. Am vrut să prezint o Românie inedită și necunoscută.»
În 2008 a obținut calificarea profesională de mediator lingvistic pentru Piața de muncă străină, iar în 2011 calificarea de traducător pentru limbile și culturile în curs de dezvoltare, ambele eliberate de Regiunea Piemonte și de Comunitatea Economică Europeană. În timpul cursului de mediator lingvistic și-a descoperit pasiunea pentru traduceri:
”De la naștere am vorbit două limbi. Am trăit într-un loc unde limba rusă era studiată ca „a doua limbă maternă”.”
Domeniul traducerilor a fost afectat de criza economică din ultimii ani.
«Agențiile de traduceri plătesc puțin traducătorii cu care colaborează, cel puțin în cazul limbilor est-europene. O altă problemă cu care ne confruntăm este „lungirea” termenelor de plată. Facturile ar trebui plătite în termen de 30 sau 60 de zile, însă de cele mai multe ori acest lucru nu se întâmplă. Să spun în momentul acesta că aș putea să trăiesc din traduceri ar fi o utopie. La sfârșitul anului trecut, împreună cu alți 15 colegi profesioniști de diverse naționalități am creat o rețea de traducători independenți cu scopul de a atrage clienți direcți. Pentru detalii, puteți vizita site-ul www.translate-italy.blogspot.com.”
«Pe plan personal cele mai mari împliniri sunt familia și prietenii dar mai ales fetița mea, Emma, care acum are 18 luni. Îmi doresc să îi transmit dragostea pentru limba română, vreau să știe să vorbească și să scrie, să cunoască poveștile și basmele cu care am crescut eu. Pe plan profesional, cea mai mare împlinire până acum a fost momentul în care mi-am văzut numele pe-o carte. Am tradus în limba română introducerea cărții fotografice „Torino a colori. I nuovi torinesi in 80 cartoline.””
”Nu regret alegerea făcută, sunt mulțumită de ceea ce am realizat până acum. Însă nu neg că mi-ar fi plăcut să trăiesc în România. Îmi lipsește casa mea, locul în care am copilărit, un loc în care mă întorc mereu cu plăcere și de care mi-e greu să mă despart de fiecare dată. În viitor aș vrea să susțin examenul pentru obținerea certificatului de traducător în România. Anul acesta intenționez să dau și examenul pentru certificarea cunoașterii limbii italiene ca limbă străină (CILS), organizat în colaborare cu Universitatea pentru Străini din Siena.”
Ruxandra Drăgoescu
Pentru informații:
e-mail: [email protected], [email protected]. Tel: 0112763539; cell: 3284768492
Citește și:
O româncă oferă sfaturi online: ”Cum să-ți faci un CV beton”
