in

Româncă din Torino, prima din familie cu facultate: ”Dorința de a deveni cineva, eu româncă într-o țara străină, era tot mai puternică”

Oana Andreea Mecles are 31 de ani și s-a născut la Viseu de Sus, Maramureș, “un mic orășel cu puține oportunități, dintr-o familie simplă, tatăl meu era maistru în mina iar mama era vânzătoare la un magazin. După închiderea minei unde lucra tatăl ei, oferta de muncă fiind limitată în orașul natal, pentru un trai mai bun tatăl s-a decis să își încerce norocul la Torino, în anul 2000. „După un an, l-a urmat mama, așa încât eu și fratele meu am rămas un an de zile în grija bunicii. Dorul de părinți a devenit tot mai apăsător, așa că în 2002 am ajuns în Italia, inițial, în vizită la ei și pe urmă ne-am decis să rămânem împreună”. Anii au trecut și Oana este prima din familie cu diplomă de facultate!

Cum au fost primii ani în Italia?

«Am ajuns în Italia la începutul liceului. Având în vedere că în școala generală punctul meu forte era matematica, participând la olimpiade, m-am axat pe un liceu economic, Baldessano Roccati din Carmagnola.

La început a fost foarte greu, pentru că, după cum am spus, intenția mea era să vin doar în vizită, deci nu cunoșteam deloc limba italiana. Îmi amintesc perfect momentul în care ceva m-a determinat să mă apuc serios de învățatul limbii italiene. Eram în oraș, cam la 2 săptămâni după ce ajunsesem în Italia, și un domn italian mă întrebase cât e ceasul! Neștiind să-i răspund, i-am arătat ceasul de pe mână. Mă simțisem oarecum “prostuță” și pot să zic a fost un impuls important, o dorință de a arăta că nu sunt o incapabilă. Apoi aș vrea să vă spun că în fiecare an stăteam la coadă de la ora 4 dimineața pentru permisul de ședere, timpuri grele!

Sincer, în timpul liceului mă gândeam că e deja mult și că aș fi multumită să iau bacalaureatul. Gândul la facultate nu îl aveam poate oarecum influențată de faptul că în familia mea nu existau membri care să fi făcut studii universitare. E drept, erau alte timpuri pe vremea lor. Eram singura româncă din clasă și pot afirma că  într-un anumit fel am dat startul românilor care au început să se înscrie la acest liceu economic. Anii au trecut și am terminat liceul cu certificat de merit pentru parcursul făcut.»

De ce te-ai înscris la Facultatea de Drept? Îți doreai să devii avocat sau magistrat?

«După primele rezultate, cu nenumărate sacrificii, dorința de a deveni cineva, eu româncă într-o țara străină, era tot mai puternică. Îmi plăcea ideea de a deveni avocat pentru autonomia meseriei și posibilitatea de a ajuta oamenii care întâmpină diferite probleme juridice.

Îmi surâde atât ideea de a deveni judecator pentru prestigiul  pozitiei și puterea de a pune o proprie amprentă în justiție, cât și de procuror fiind fascinată de faza dinamică a investigațiilor. Tocmai de aceea, în ultimul an de facultate, am făcut practică la Procuratura din cadrul Tribunalului din Torino.  Sunt licențiată la  Università degli studi di Torino, Facoltà di Giurisprudenza la timp cu nota 110/110 cum laude în 2012, cu o lucrare în drept comercial, cu celebrul profesor Roberto Weigmann și dreptul de menționare pentru aceasta.

Am primit premiul Optime de la Unione Industriale di Torino, fiind printre cei mai buni absolvenți ai anului. Pe urmă, am început perioada de stagiu pentru profesia de avocat și am urmat cursurile cu o durata de 2 ani în cadrul Facultății de Drept din Torino în Scuola di specializzazione delle professioni legali, ambele încheiate cu succes. Pentru a mă putea înscrie la examenul în magistratură am mai făcut două cursuri private, de un an fiecare. »

Cum se poate înscrie un elev de origine română la Facultatea de drept?

«În Italia nu există un test de admitere la Facultatea de Drept. Se consideră că selecția se face pe parcurs fiind examenele destul de grele.  Facultatea durează 5 ani de zile (ca și liceul). Există doua posibilități: 3+2 sau un ciclu unic de 5 ani. Eu am ales a doua variantă, în acest mod se face doar o lucrare de licență, dezavantajul fiind că media se face evident cu toate notele obținute în cei 5 ani, deci este mai greu să menții o notă mare.Examenele au fost 40 sau 42, majoritatea, cam 90%, în formă orală. Pe lângă  examenele obligatorii sunt și câteva obționale, în funcție de propriile preferințe.

Programul de studiu se axează în mod prevalent pe teorie și îti oferă o viziune generală. Partea practică se face în perioada de stagiatură (18 luni), după licență.

Taxele școlare sunt între 400 și 1700 euro, în funcție de situația financiară și patrimonială a familiei. Totuși există o bursă de studiu care, pe lângă merit, ține cont și de condiția economică. În cazul meu, nu am plătit nici o taxă școlară în cei 5 ani de facultate. Mai mult, pe lângă faptul că nu se plătesc taxele școlare, se poate obține aproape 2000 sau 2700 euro pe an și un loc de cazare la internat în mod gratuit. Există și o bursă de studiu bazată doar pe merit. Cu bursele menționate mai sus, având în vedere prețul cărților și cheltuielile de trai, fără economii drastice, un student nu se poate întreține. În ceea ce privește creditele bancare, am văzut o publicitate și un amic de al meu, italian, student la facultatea de inginerie, a obținut un credit de 10.000 euro. Dar vreau să precizez că nu este vorba de o alegere des întâlnită. În concluzie, în cazul în care s-ar obține și bursa de studiu și creditul bancar, cred că este posibil pentru un student să se întrețină de unul singur.»

Ai luat examenul de avocat, dar studiezi pentru a susține examenul de magistrat? De ce?

«În octombrie 2016 am dobândit titlu de avocat, urmează să depun jurământul după ce mă înscriu în Barou, unde am de plătit alte taxe. În viitorul apropiat  sper să pot ajuta românii în apărarea drepturilor legale,dar acum îmi urmăresc visul de a intra în magistratură pentru a deveni procuror sau judecător. Această alegere în Italia este foarte lungă pentru că este necesar să îndeplinești una din următoarele condiții: să fii avocat, să fi terminat școala de specializare, un doctorat sau o stagiatură de 18 luni în cadrul tribunalului.

În plus, concurența este foarte mare (cam 16.000 cereri de admitere la examen pentru 300 de locuri), nu există un program de studiu, probele au durata fiecare de 8 ore, în 3 zile diferite și consistă în elaborarea unei lucrări in domeniul dreptului civil, penal si administrativ. După probele scrise urmează proba orală, care prevede 18 materii.

În legătura cu acest examen nu există burse de studiu sau credite bancare. Un curs privat de pregătire costă între 1000 și 3000 euro. Rezultatele concursului sunt comunicate după circa 10 luni. Sper, cu toată modestia, să fiu prima româncă procuror sau judecător din Italia, pentru a le mulțumi părinților și fratelui pentru toate sacrificiile lor făcute pentru mine. Urez succes oricărui român care se încumetă să studieze cu tenacitate să-și urmărească visele!»

Crina Suceveanu

Tudor, student la Medicină la Parma: «Recomand tinerilor români să aleagă o facultate în Italia»

România, student italian îndrăgostit de limba română: ”Mi-ar plăcea să devin profesor”

 

Faceți clic pentru a evalua această postare!
[Total: 1 In medie: 5]

Atmosferă rasistă la Terni. Candidată de origine română, atacată în campania electorală: «Străino, pleacă de aici»

Valentina, studentă la Catanzaro: «Mi-ar plăcea chiar foarte mult să am un loc de muncă acasă»