Dan Cârjan produce ceramică la Horezu și exportă în mai multe țări europene. În același timp este un redutabil jucător de șah, cu un punctaj ELO de invidiat. Iată cum a ajuns să îmbine cele două pasiuni atât de speciale.
Dan Cîrjan, două lucruri îți definesc prezența ta publică: ceramică de Horezu și șahul. Cum se împacă aceste două pasiuni?
«Atelierul de ceramică şi activitatea de manager al unei asociaţii de promovare a patrimoniului autentic românesc (APPAH) m-au trecut de la nivelul de pasiune la cel de activitate curentă, în timp ce practicarea şahului a rămas numai la nivel de pasiune.
Poate că locul de naştere, Horezu, a făcut ca lucrurile să stea aşa, aici în vechiul regim orice copil avea tangenţă cu ceramica, în gimnaziu se efectuau ore de ceramică în cadrul şcolii, cu un maestru ceramist pe post de profesor. Posibilităţile de dezvoltare existau pe acest plan, în acel timp erau aici în plină forţă creatoare doi artişti ceramişti, poate cei mai buni la nivel naţional all time, Stelian Ogrezeanu şi Victor Vicșoreanu.
Dacă în ceramică sau în alte meşteşuguri specifice locului, manufacturarea covoarelor olteneşti sau a mobilierului împletit din alun, premisele de dezvoltare profesională erau cele mai bune la nivel naţional, orice activitate sportivă era pe un teren vitreg, neexistând în zonă antrenori, materiale de specialitate, climat care să permită dezvoltarea cuiva că sportiv.»
Povestește-ne despre ceramică. Despre ce se vede în obiectele de la Horezu, dar mai ales despre ce nu se vede. Ce semnificație au desenele, culorile, formele?
«Aici este o poveste tare lungă, ceramica este un lucru definitoriu la Horezu, a pornit de la a fi o meserie practicată de 2-3 meşteri destinată manufacturării blidelor şi s-a dezvoltat la nivelul actual la peste 60 de meşteri şi la un nivel artistic recunoscut devenind un brand puternic.
Unicitatea ceramicii de Horezu provine nu din modul de modelare a formelor pe roata de olar, modelare care se face aproape la fel oriunde în lume, ci din tehnica de decorare a obiectelor care se întâlneşte numai aici şi este făcută cu ajutorul unei pene de gâscă înfipte în vârful unui corn de bou şi a unui alt instrument denumit gaiţă, un beţişor de lemn în vârf cu un păr , destinat amestecării culorilor.
Această tehnică de decor este foarte rapidă, de obicei decorarea se face pe roata, în timp ce obiectul se roteşte cu viteză mică. Spectaculos este că un obiect de dimensiune mare se decorează cu două unelte rudimentare în numai câteva minute şi că niciodată nu vor fi două obiecte decorate absolut identic. Este o activitate eminamente creativă aflată undeva la îmbinarea dintre meşteşug şi artă.
Există mai multe motive de decor specifice ceramicii noastre, cel mai cunoscut este cocoşul, ca simbolistica fiind trezirea la viaţă. De asemenea bine cunoscute pomul vieţii, păunul, grâul sau bobocul de trandafir. Formele s-au dezvoltat în timp de la castroane şi farfurii destinate servirii mesei care în vechime se decorau sumar, la obiecte foarte diverse, toate fiind utilitare asociate gospodăriei tradiţionale.
Exemple de obiecte ce se produc la Horezu ar fi fructierele şi ciorbarele, pocalele şi cănile pentru apă şi băuturi, carafele, sfeşnicele, oalele şi tăvile pentru cuptoare şi multe altele, aici trebuie să ne lăudăm, multe din noile forme au fost făcute prima dată în zona în atelierul nostru.»
De mai mulți ani exporți tradiția de Horezu în Europa. Cum ai reușit și la ce nivel ai ajuns?
«Da, atelierul nostru este prezent în Europa începând din 2010, în multe din manifestările de tradiţie. Suntem anual prezenţi în Spania, Franţa, Italia adică ţările cu cea mai puternică tradiţie în ceramică, dar şi în alte ţări ca Serbia sau Slovacia ca să amintesc ultimele două. În Franţa s-a permanetizat colaborarea cu un atelier din Aubagne, de lângă Marsilia, producem îşi veselă handmade franţuzească, a fost un schimb de tehnici de lucru, un schimb de vizite şi s-a ajuns la o colaborare permanentă.»
Cum poți fi contactat pentru comenzi pentru ceramică?
«Atelierul este în Horezu în incinta liceului din localitate, loc unde avem zece roţi de olar, deci cine ne vizitează în afară de a vedea în direct cum se modelează şi cum se decorează un obiect de ceramică, poate să îşi facă singur un obiect în atelier, obiect pe care noi îl finisam, îl ardem şi îl putem trimite la adresa indicată de vizitator. Atunci când este vorba de un obiect personalizat, de un set de masă , de suveniruri pentru o nuntă de exemplu sau de obiecte de complexitate mai mare, discuţiile premergătoare unei comenzi sunt indispensabile, telefonul de contact este +40723184680 iar adresa de mail: [email protected]»
În același timp ești un jucător redutabil de șah, ai un punctaj ELO foarte bun și continui să acumulezi puncte. Cum ai început să joci șah și ce înseamnă acest sport pentru tine?
«Începutul … a fost mai mult din întâmplare , deşi sunt o persoană căreia i-a plăcut sportul în juniorat, făcând fotbal şi handbal cu multă seriozitate şi pasiune, în primul an universitar în Bucureşti mi s-a spus că dacă nu doresc orele de sport care erau bazate pe baschet ar fi o opţiune să solicit înscrierea la clubul de şah al universităţii, lucru pe care l-am şi făcut.
Apoi organizatate fiind competiţii de şah pe facultate, pe universitate şi apoi pe centrul universitar Bucureşti s-a întâmplat să le şi câştig, urmărea fiind că am fost remarcat de o echipă din capitală, Automatica Bucureşti, legitimat aici şi de aici primele participări la competiţii pe puncte ELO şi pe categorii de clasificare. Am început deci la 20 de ani ( din familie ştiam undeva pe la zece ani să mut piesele, mai jucam din când în când), am jucat un singur an şi am renunţat la şah. Apoi, din 2005-2006 am început să joc în competiţii deschise, în ţară şi afară, competiţiile de amatori în special dar şi semifinale sau finale naţionale.
Un maxim a fost în 2015 când am câştigat finala naţională de amatori şi am încheiat campionatul mondial de amatori ELO 2000 din Halkidiki pe masa 5.»
La ce nivel este România în șah acum? Sunt foarte mulți jucători români care joacă sub culorile altor state. Putem vorbi de un exod al șahiștilor, așa cum se vorbește de exod în alte domenii?
«Şahul în România de azi este într-un uşor declin, generaţiile de juniori par din ce în ce mai firave în ceea ce priveşte vârfurile, la seniori în scădere ca performante, echipa olimpică masculină este cotata în intervalul dintre locurile 20 şi 30 mondial, echipa olimpică feminină care acum 4 sau 5 decenii era pe podiumul mondial nu mai prinde astăzi un loc zece să zicem.
Cauzele în ceea ce priveşte clasarea loturilor naţionale ar fi pe de o parte datorate împărţirii jucătorilor sovietici care jucau acum 30 de ani într-o singură echipă, în cea a URSS, în zeci şi zeci de naţionale, în cele apărute prin desfiinţarea vechii Uniuni Sovietice şi apariţia astfel a aproape 20 de naţionale noi (şi foarte puternice) precum şi prin întărirea loturilor unor naţionale cu nivel slab altădată cu jucători emigraţi din fostul URSS în special, şi pe altă parte plecării din echipa naţională a marelui maestru Dieter Nisipeanu, fost semifinalist la campionatul mondial de şah din 1999 din Las Vegas, care a ales să reprezinte Germania de câţiva ani.
O rază de speranţă în schimb, cel mai tânăr mare maestru din lume în acest moment este român, se numeşte Bogdan Daniel Deac , are numai 15 ani şi joacă deja la un nivel foarte foarte bun, performanțe ELO de 2650-2700 în turnee internaţionale de mare anvergură, este un jucător de bază deja în echipa naţională, îl văd în câţiva ani pătrunzând în primii zece jucători mondiali şi apoi de ce nu, traiectoria lui poate ajunge sus de tot. Exod al şahiştilor români nu a fost, al tehnicienilor din şah idem, poate şi din concurenta inegală cu şahiştii, jucători sau tehnicieni de provenienţa sovietică, scoala de şah sovietică deţinând o supremaţie aproape totală în anii de după cel de-al doilea război mondial.
Există sportivi care au schimbat federaţia, care joacă sau au jucat pentru altă ţară, sunt valoroşi dar în număr mic. Iar în ceea ce priveşte tehnicienii români, în momentul de fata antrenează preponderent folosind comunicarea pe internet, exista antrenori români cu elevi chinezi, indieni sau canadieni, prin urmare nu mai contează foarte mult dacă fac asta dintr-un loc sau altul.»
Ai vrut vreodată să emigrezi? Ce părere ai despre faptul că milioane de români au plecat și continuă să plece?
«Am luat în calcul varianta relocării într-o regiune europeană sudică, ceea ce fac se poate simplu reloca, nu e o variantă abandonată definitiv. Problema este ca în activităţile desfăşurate de mine , e nevoie oricum să fiu plecat foarte mult timp, peste o sută de zile pe an şi nu într-un singur loc….
Deci nu numai că am cunoscut sute de romani aflaţi în afara ţării, dar cred că am şi înţeles bine ceea ce fac acolo unde sunt, îi apreciez mult. Motivul aprecierii este că sunt oameni din jumătatea bună a unei scale a calităţii umane , ca să trăieşti şi să activezi într-un sistem competitiv cum este cel vestic trebuie să ai o pregătire de un nivel bun în ceea ce faci, trebuie să fii dinamic , să ai curaj , să ştii sau să înveţi o limbă străină şi multe altele.»
Sorin Cehan
[email protected]
