Advertisement

S-a întors din Italia și face afaceri cu ii: ”Nu regret nimic, fac ce-mi place”

Daniel Stanciu a muncit în Italia mai mulți ani. A strâns ceva bani și în urmă cu 5 ani s-a întors acasă pentru a deschide o cooperativă de ii tradiționale.

S-a întors din Italia cu soția, cu un vis neobișnuit: să reînvie tradiția iei românești pe Valea Prahovei, scrie evz.ro. Reporterul i-a întâlnit la un târg la Sibiu. Daniel Stanciu, îmbrăcat c-o ie frumos lucrată, strânsă în talie un o curea lată, și ițari albi, a explicat cine face iile:

 „Soția mea coase, multe femei din familia noastră o fac. Se învață din mamă în fiică meșteșugul acesta. Acum avem în jur de 60 de femei care lucrează pentru noi, într-un soi de cooperativă. Noi le procurăm materialele și modelele pe care le fac, toate din Muntenia, iar ele le cos. Modelele sunt autentice, le-am găsit prin casă pe la mama, soacră, mătuși și alte femei în vârstă. Dacă vă vine să credeți, cu bucăți cusute de ele sau bunicile lor în tinerețe, ștergeau praful. Am luat aceste bucăți de ie extrem de valoroase și le folosim acum ca modele pentru iile noastre”.

Toate iile pe care le scoate la vânzare sunt „românești 100%”, de la pânza mai subțire pentru cămășile femeiești sau mai groasă pentru cele destinate bărbaților, până la ața sau mătasea cu care sunt cusute modelele. „Cea mai simplă ie costă 250 de lei, dar rochiile de mireasă, pe care le facem pe comandă, în 2-3 luni, ajung și la 2.000 de lei”.

De unde această pasiune? „Noi, eu și soția mea Maria, ca tânără familie, ne-am dorit să reînviem minunata tradiţie din zona Văii Prahovei a ţesutului exclusiv manual al iilor brodate cu mătase sau cu mouline pe pânză topită. Acest meşteşug, după anii , 90, s-a pierdut aproape complet”.

Pentru pasiunea lor, cei doi tineri au renunțat la o viață îndestulată în Italia, unde au lucrat timp de șase ani la Institutului Italian de Siguranță a Jucăriilor.

Nu îi pare rău că a plecat. „Nu regret nimic. Sentimental îmi place ceea ce fac, material încă nu sunt mulțumit. Am venit din Italia cu circa 15.000 de euro, pe care i-am investit, acum cinci ani. I-am investit în materiale și în promovare, și încă nu mi-am scos investiția. Dar fac ce-mi place. Munca aceasta cere sacrificii, pentru că noi trebuie să ne ocupăm și de materiale, pânza topită, mătasea și mouline-ul pentru brodat, acele fine pentru broderia „în vârf de ac” etc, dar și de promovare și de vânzare. Dar nu regret nimic!”.